Iubirea. Partea a III-a. The distress signal
publicat @ 02 February 2009 in categoria > blognovela
Taguri: dragoste, femei si barbati, FUN, intamplari reale, iubire, povestiri, relatii, sex, silicoane, tate
Ramasesem la speranta Catalinului (caruia ii multumesc pentru ca s-a inmuiat pana la urma si m-a lasat sa continui cu istorisirea) in mijlocul shaormeriei Vieneze…
Dupa cei doi turci (Khaled and friend) au zis ca sunt interesati, Catalin se vedea deja imbuibat cu shaorme, cracit relaxat pe o sofa moale, la caldura, motaind linistit in asteptarea salvarii… dar nu!
Dupa cei doi turci au zis ca vor ceasul, i-au comunicat oferta:
- I give you 3 shaorma every day for 5 days and I leave you to stay in the non-stop area of the restaurant during the night. You do not make noise, do not disturb nobody, just stay there.
- The watch is 3.000 euro, it’s fair if you give me more shaorma for each day but I don’t think I will stay here 5 days. You give me some Cola to drink, 5 shaorma for 3 days, and I stay in the restaurant during the day and in that thing outside during the night, and you leave me make some phone calls to talk with my friends and family.
- 4 shaorma for 3 days, some Cola, ok with the restaurant but no phone call. Last offer and you owe me. And you give me the watch now.
Si ce era sa faca… a acceptat. I-a pus turcului ceasul in brate, si-a gasit un loc in shaormerie, s-a aruncat salbatic in trupul primei shaorme si si-a indesat prima sticla de Cola pe gat, servit de noul lui prieten – Khaled – care invartea lipii si castraveti murati mandru nevoie-mare cu noul ceas pe mana. Si dupa ce Khaled a zavorat restaurantul, Catalin a ramas in “antreu”. Acum hai sa va explic cum am inteles si eu: antreul asta era un fel de chiosc din termopan in care se adaposteau clientii care veneau noaptea si erau serviti “la gemulet”. Chioscul asta avea vreo 2m lungime si 1m latime, loc in care trebuia sa incapa si clientul, si Catalin, si scaunul pe care statea Catalin.
Si asa a trecut prima noapte…
Trezirea de dimineata, in loc de omleta and stuff o shaorma prospetica la mic dejun, in loc de cafea o Cola, tigara luata imprumut de la unul dintre bucatari si… screme-te gogule si gandeste-te cum faci sa iei legatura cu natiunea si familionul.
Evrika, romani suntem, ne ajutam intre noi! Si pune-te pe drum! Catalin al nostru s-a plimbat in ziua aia prin Viena, mai ales in zonele turistice , pana n-a mai avut picioare. Tactica era simpla: statea prin magazine si fast-food-uri cu urechea ciulita. Cand auzea limba romana isi lua fata de milog si le spunea ca are o urgenta si are nevoie sa sune in tara. Teoretic planul era simplu si ar fi putut fi si eficient…
- Buna ziua, v-am auzit vorbind romaneste… stiti, am o mare problema si sunt disperatm trebuie sa sun in tara dar mi s-au furat si telefonul, si banii, si tot… (si in timpul asta ii veneau in cap imagini cu superbele silicoane). Pot sa sun de pe telefonul Dumneavoastra? Macar un minut, va rog mult!
1. - Pleaca frate, numai la pomana stiti!
2. - Lasa ba c-am mai auzit io din astea, iei telefonul si fugi! Ciorditori nenorociti!
3. - Normal, esti roman, la miloaga! Pleaca ba!
Dupa 30 de minute si multe sudalme incasate Catalin incepuse sa se gandeasca la faptul ca daca era orice alta natie si nu roman si-ar fi gasit de mult pe cineva care sa-l ajute… dar nu s-a lasat!
- … macar un minut, va rog mult!
- Ia stai putin. Costele, vino ba-ncoa’! Si vine Costel, munte de om, cateva zeci de kg peste suta si privire ucigatoare.
- Ce-i ba?
- Auzi ce zice asta… si-i povesteste lui Costel care asculta cumintel si la final spune:
- Daca incerci sa fugi iti tai gleznele! Ia telefonul meu si suna. Si-i da telefonul.
Primul apel la “superbul decolteu”, telefonul inchis. Al doilea apel pe telefonul lui, suna dar nu raspundea nimeni. Al treilea telefon a fost dat la mama lui, telefonul inchis (erau la tara). Telefonul 4 la fosta iubita, a raspuns un mascul si cand a inceput sa-i spuna Catalin ce-si-cum l-a injurat ala si i-a inchis telefonul in nas. Inca vreo 3 telefoane pe la prieteni, disperarea incepea sa-si arate coltii, Costel devenea nerabdator…
Al nu-stiu-catelea telefon a fost la mine. Nu va entuziasmati, nu stiam numarul si n-am raspuns! Pana la urma a dat de unul dintre prieteni si i-a povestit intr-o suflare ce a patit dar si-a dat seama ca nu putea sa-i spuna omului unde ar putea fi gasit pentru ca uitase sa ia adresa de la shaormerie si… nu avea telefonul ala decat pentru inca 3-4 minute. Si a zis:
- Ba, sunt in curu’ gol, m-a lasat nenorocita aia aici si n-am nimic! Cand o prind o omor! Dorm la o shaormerie, nu comenta nimic, tu suna pe toata lumea si puneti-va pe drum, o sa vad cum reusesc sa va sun si sa va dau un numar sau o adresa! Te rog, te implor, te orice!!!!
Si Costel a zis “Gata ba, ai vorbit!“, i-a luat telefonul si dus a fost! Catalin al nostru o taie intr-o fuga spre shaormerie, navaleste inauntru, afla adresa si o taie inapoi spre zona turistica in cautarea altui Costel. Nu o mai lungesc acum, pana la urma a gasit un cuplu (de atunci le pune numele pe lista de “buni” la slujba de la biserica), oamenii i-au dat telefonul sa mai sune o data si i-au dat si 10 euro, era bogat! A sunat din nou la prietenul din tara si i-a dat adresa, era aproape salvat! Dupa asta s-a retras cumintel la o shaorma si… o Cola.
Gata, maine in episodul urmator (si ultimul) aflati pataniile finale, alea cu emotii si belele deasemenea… ma intorc la munca acum, Acasa Tv face 11 ani de viata, avem cateva evenimente misto (o parte si pe sticla, o parte pe site), daca aveti chef sa urmariti va invit cu drag.
Alina
publicat @22:30 02 February 2009
Cred k daca ar fi fost prietenul meu si mi’ar fi povestit in fata….as fi ras 5 zile in continuu….Saracu de el…asta chiar ghinion pana in panzele albe…Astept finalul…sigur va fi la fel de comic….Sicera sa fiu…dupa povestea lui poate fi facut si un film…asa scurt…cum era inainte la Acasa…intamplari care le auzi mai mereu…lectii de viata…Dar la cum reactionat…nu cred k ar accepta…Cine crezi k ar vrea dupa o asemenea patanie sa mai fie si asa mediatizat…
Alina
publicat @22:31 02 February 2009
Apropo…La multi ani ACASA!:*:*:*:*
Ciolanus
publicat @22:33 02 February 2009
Interesant..sa aflam si finalul.
Alina
publicat @22:36 02 February 2009
Frumos costumul de la petrecere….Chiar te prinde Rosu:)))
bobby
publicat @22:37 02 February 2009
eu o chestie nu inteleg, si care consider ca e lucrul cel mai firesc in condiitile astea… de ce nu a facut plangere la politie ca i-a furat masina, banii si actele? oricum povestea e super si astept finalul
Roxanyk
publicat @22:40 02 February 2009
Pentru noi e comica povestea, dar el, sarmanu’, cred k traia un adevarat cosmar. D-abia astept finalul, banuiesc k e happy end( k doar te-a sunat si ti-a dat sms-uri…sau s-a angajat la shaworma si are tel de servicu?). Sper k siliconata e plata acum
)
babylontale
publicat @22:51 02 February 2009
vrau sa stiu ce pateste aia!!!
eu i-as scoate silicoanele
babylontale
publicat @22:53 02 February 2009
sau mai bine sa puna o poza cu zdreantza
))
)))))))
sau sa i faca un site
de ce nu o invitzi la povestiri?
adi
publicat @23:01 02 February 2009
O singura nedumerire:
A intrat in sectia de politie a explicat ca i-a fost furata masina si aia l-au dat afara??
GREU DE CREZUT ;poate nu a explicat el bine.
Oricum totul este bine daca se termina cu bine
catalin
publicat @23:05 02 February 2009
Oricat de mult as vrea sa cred ca povestea e adevarata(si fac mari eforturi) sunt cam 3 aspecte care o decredibilizeaza.
1- cum dracu catalin nu are telefonul la el ?
2- cum dracu politia vieneza se comporta in modul acela cu un cetatean?
3- cum pastele masii de siliconata intra ea cu 335-u` in Romanica?( Masina nefiind pe numele dansei) din cate stiu, trebuie procura…..:P
layla
publicat @23:07 02 February 2009
Of, cum stii tu sa pui omul pe jar! Abia astept restul!
Apropo, LA MULTI ANI, ACASA!
scorillo
publicat @23:13 02 February 2009
Mie imi este mila de el si povestea este spusa frumos,Catalin cel putin nu avea la ce sa se astepte dupa 3 saptamini si un agatat in Bambu’…pai sa va o spun eu pe a mea …a lui e cel putin comica a mea e tragi-comica.
Xela
publicat @23:20 02 February 2009
Mai are rost să zic? Orice naţie să fii, dar nu român… că te ignoră în primul rând ai tăi. Trist.
Nicu
publicat @23:32 02 February 2009
Cardinale ma uit la tine acum si la Mircea…ah tocmai i-ai zis mamico
…nice. Trebuie sa fie tare misto acolo la voi. Sper sa ai timp sa te disrezi, macar un pic. Poate transpira ceva misto de acolo….have a nice party 
yvona
publicat @23:32 02 February 2009
Nu ma bucur ,dar nci rau nu imi pare ca meritati voi astia de va uitati numai dupa siliconatele alea de fite .Bine ca nu l-a lasta fara chiloti pe el!!
aerosoul
publicat @23:33 02 February 2009
Povestesti episodic sa ne tii in suspans..
Tu si cu Bendeac..:)
Nicu
publicat @23:33 02 February 2009
….aaa si apropos…LA MULTI ANI AcasaTV
tz
publicat @23:42 02 February 2009
apropo: “Ramasesem la speranta Catalinului (caruia ii multumesc pentru ca s-a inmuiat pana la urma si m-a lasat sa continuU cu istorisirea) in mijlocul shaormeriei Vieneze…”
Ionut
publicat @23:45 02 February 2009
Este una dintre cele mai interesante intamplari care le-am citit pana acum. Abia astept sa citesc si ultima parte a “Iubirii”, si mai ales cum a fost revederea lui Catalin cu siliconata. ITI MULTUMESC ca ai ales sa ne istorisesti aceasta intamplare. (Sper din suflet sa nu ai regrete ca ai facut-o).
Ana PCS
publicat @23:47 02 February 2009
saracu’ baiat..:((( ce sa-i faci tata, daca-i plac fetele de la bamboo…ata ete! nu zic sa se duca la biblioteca da nici la bamboo sa-si refaca viata. si la plastifiatele astea “nu le mai place la brasov” ” ca e nasol fata, n-au astia Gucci, Versace, miu miu samd.”… la naiba!
gabitza
publicat @23:48 02 February 2009
..nu ne mai tine in suspans!!
povestea asta poate o sa-i puna pe ganduri pe unii dintre cuceritorii de weckend, caci multe tute au silocon si in creier.
rnz
publicat @23:50 02 February 2009
stai ca nu m-am prins .
, de unde stia pretenu’ nostru atatea numere de telefon ?
Stefy
publicat @23:50 02 February 2009
deci..cum sti tine omul pe jar…foarte tare ai un dar aparte…
LA MULTI ANI ACASATV
barcelona
publicat @00:08 03 February 2009
Adica cum a stiut el pe dinafara numerele de telefon ale prietenilor? In rest,delicioasa povestea.La multi ani.
Jambon
publicat @00:08 03 February 2009
Eee ce-o mai freci..ca PROTV-ul.. Ai prins un subiect , vezi ca tine shi-o lungesti la nesfarsit.
P.S. Sa-i dai o bere lui Mircea Badea.
violeta
publicat @00:21 03 February 2009
Daaaa siguur tinea ala minte atatea numere de telefon sa sune in tara si uitase adresa de la shaorma. LOL. Plus de asta 112 e numar unic de urgenta in Europa si dupa ce masina si toate actele tale iti sunt furate nu stiu ce om nu ar suna…dar nuuu el Chuck Norris a tinut minte telefonul uneia pe care a cunoscut-o cu cateva zile inainte…..LA NAIBA!!!
tv-spectator
publicat @00:24 03 February 2009
Refuzat de proprii conationali
) asta mi se pare cea mai tare.Deci va dati seama ce parere au romani despre…romani 
)
bitza
publicat @00:27 03 February 2009
tocmai m`am uitat la filmul “Naufragiatul”. seamana destul de mult povestea din punct de vedere al disperarii si nu numai. acum sa vedem si finalul:)
twosert
publicat @00:43 03 February 2009
naspa poveste de amor….
cred ca acest Catalin are o memorie de elefant de stia atatea numere de telefon din cap….eu una nici pe al meu nu il stiu si daca imi pierd telefonul sunt un om mort:)
marius-c
publicat @00:47 03 February 2009
…”frumoasa” “povestea”….am aflat de emisiunea lu’ Badea de ea.
Totusi, am o mare intrebare:in I parte ai zis ca omu’ se ocupa de transport, cazare, masa, etc…de ce draq nu s-a dus la hotel(nu se cazase nu se cazase, dar platise in avans sau nu?)…adica imi pun intrebarea asta, citind cat a avut de tras de pe urma…Domnitei Buclucase..:)
Blogroll