Eu joc de ceva ani paintball, am incercat de cateva ori si laser-maxx (misto si asta), airsoft nu incercasem.
E, m-a convins pana la urma Vis Urat, venit special pana la Cluj pentru o partida feroce de airsoft si impreuna cu Crivat, Etherfast si Lorand Minyo (bine, gasca mai mare dar nu stiu adresele celorlalti) am descarcat cateva mii de bile prin padure, pe o ploaie groaznica si-un frig demne de alt anotimp.
Ca sa nu existe comentarii, echipa mea a batut cu 4-1 la meciuri (din echipa cealalta a facut parte si Crivat, si Vis Urat). Mda, suntem buni.
Concluzionand, frumos la Cluj, de n-ar fi avut umanii astia termostatul stricat ar fi fost chiar perfect.
In doua ore ne punem pe drum spre casa, cu toate ca ma asteptam ca Etherfast sa stea fest in spate… za Citroen i-a oferit destul spatiu sa sforaie tot drumul (evident ca nu recunoaste!) iar acum sunt sigur ca iar vor dudui canapelele sub dansul…
Dap, am parasit Bucurestiul, am ajuns la Cluj, ploua de rupe si e frig.
La conferinta, lume multa si buna… Oradeanul si-a pregatit rosii pentru o anumita firma, Crivat se lauda ca-l are mai mare (laptopul, zic), Etherfast a epuizat deja rezervele de patiserie de pe masa, inca suntem la capitolul small-talk dar treaba sta sa inceapa.
L.E. 1 – S-a incheiat prezentarea Combridge. O prezentare a serviciilor si asteptarilor, estimari si planuri de viitor. Slide-urile in romana, oralu’ in engleza. Nu cea mai fericita varianta dar e ok.
L.E. 2 prezentare Adrian Pop – Sales Manager simpliq – am mai clarificat niste chestii – fara ezitari.
L.E. 3 – cand un profesor iti explica ceva, va avea intotdeauna exemple teoretice, frumos ambalate. Cand iti va explica insa un nene care e obisnuit sa puna osu’ la treaba, vei intelege mult mai bine si mai clar. Acum a incheiat prezentarea Adrian Costin – CEO simpliq, cuvinte simple si fara teorie, toate explicatiile servite facil, informatia livrata eficient.
Partea buna cand mergi la o conferinta – workshop pe un domeniu in care nu esti deloc iscusit este ca te duci fara pretentii. Iei fata de prost, casti urechile si incerci sa asimilezi cat mai multa informatie. Pana acum nu am urechile insangerate (adica nu mi-am prins urechile), am capito tutto.
L.E. 4 – Roland Schmidt – CTO Webfactor – virtualizare hosting. M-as da destept dar… inca nu, vedem mai incolo.
L.E. 5 – pauza de cafea. Pentru ca meritam.
L.E. 6 – Back. Jan Lekszycki – Paralells – solutii de automatizare. Materie grea, nenea le oralizeaza in engleza, si pe deasupra si revelatia ca Andrei – the ice – Crivat il are mai mare… toate astea m-au cam bagat in ceata.
L.E. 7 (si ultimul) – am cedat pana la urma, nu mai dormisem de 32 de ore si la 14:00 am decis sa ma retrag (inainte sa iimprastii sforaieli prin sala).
Am recuperat seara o parte din ce s-a mai spus, ne-am intalnit la Irish & Music Club pentru O’ceafa (va explic cum vine treaba asta, e delicioasa) si am recuperat parte din ce-am pierdut.
Cand ne-am apucat de tema noua am vrut sa aduc cateva lucruri noi care sa dinamizeze putin blogul, si care sa aduca un plus de parere si idei.
Inca n-am apucat sa implementam tot, dar in mare parte cam asta ar trebui sa fie fata.
Am primit mai multe semnale de la cei care intra pe aici, semnale prin care sunt aratate cu degetul mai multe probleme ale noii teme:
- albul rupe ochiul umanului;
- spatiul destinat posturilor e prea mic;
- navigarea prin comentarii e greoaie;
- link-exchange-ul.
Ce remedii am gandit eu:
- pentru a nu mai teroriza ochii punem un fundal gri-deschis posturilor, e mai facil de citit si nici mareea de alb nu te mai tine in teroare;
- marim partea de posturi (coloana din stanga) si restructuram partea din dreapta (coloana de stiri comentate si dezbateri);
- la comentarii avem de ales intre functia de “reply individual la comentarii” si o navigare ordonata prin paginile comentariilor; eu as inclina s-o lasam asa, pentru a putea raspunde individual comentariilor posturilor;
- partea de link-exchange inca nu e gata oricum; in pagina de contact vor fi doua formulare, unul pentru contactul clasic si al doilea dedicat cererii de adaugare in blogroll. Am incercat tot timpul sa sustin bloggerii cu trafic mai mic si mai putin cunoscuti, astavoi face in continuare.
Deci, modificarile astea le facem saptamana viitoare, luni sau marti.
Pana atunci, va rog, daca aveti timp si chef, sa spuneti ce altceva va deranjeaza la tema asta si ce chestii ati mai modifica si voi.
Lumea are probleme. Nu lumea, oamenii… si ei, dar eu ma refer acum la ansamblu. Si exista voluntari, oameni care vor sa faca ceva pentru a ajuta, indivizi ce nu se multumesc cu resemnarea majoritatii ci incearca sa schimbe ceva. Si o parte buna dintre voluntari se organizeaza si formeaza asociatii si organizatii pentru a avea mai mult succes in demersul lor.
E, asociatiile se pot imparti si ele pe categorii, dar cred ca si mai interesant ar fi de impartit variantele lor de a spune, de a actiona, de a reusi.
O parte dintre ele te misca de departe. Adica printr-un spot, un print, in esenta un mesaj care, odata ajuns la noi, ne rup pentru 3 secunde din viata de-zi-cu-zi si ne fac sa ne gandim la acea treaba. De exemplu, spotul asta…
Partea buna este ca te fac sa te gandesti si la altele decat la papa-nani-caca-iubit, si ca sub influenta mesajului primit ai putea face ceva. Partea proasta e ca asa cum vine… asa se si duce.
De cele mai multe ori mesajul te emotioneaza, iti ridica intrebari, te rupe din ale tale pentru x secunde. Apoi insa, te intorci la problemele tale, ca te doare de ursul care se arunca de pe stanca dar mai mult te doare ca nu ai cu ce plati rata la banca saptamana asta…
Si mai mult, tandemul ochi-creier reuseste deja sa puna un filtru de spam eficient cand vine vorba de asaltul audio-video la care suntem supusi cu totii. Deci, varianta asta a mesajului transmis de departe e viabila, dar doar in parte si cu rezultate incerte.
Apoi, avem varianta cealalta, a asociatiilor si organizatiilor care fac tambalau. Oricum ar fi, chiar daca militeaza impotriva incalzirii globale si protejarii mediului, daca actiunile sunt intruzive, in forta, publicul va refuza ralierea la aceste idei si actiuni. Green Peace se implica cu mult succes in multe locuri de pe glob. Insa, cu toate ca sunt multi activisti, datorita metodelor neortodoxe (romanul ar spune cu japca), fenomenul tinde sa devina unul cu actiune limitata si cu suporteri/outsider-i din ce in ce mai putini. Uite un exemplu, vasul Greenpeace ataca pe stilul berbec… Citeste mai mult »
Directia 5, una dintre cele mai apreciate trupe din Romania, lanseaza pe 28 mai la clubul Silver Church un nou album, intr-o colaborare inedita cu brandul de bere Skol. Astfel, incepand din aceasta luna, consumatorii berii Skol vor putea savura 15 dintre cele mai bune piese ale trupei Directia 5, pe noul album Best Of. Sursa: comunicat de presa MediaServicesEvents.
Povestea albumului e simpla… Simpaticii de la Directia 5 canta bine si de mult, dar pana acum n-au scos nici un best-of pe piata. Bine, mie-mi place si stilul lor de lucru, intotdeauna la timp, intotdeauna seriosi, au stat departe de promovarea pe stilul scandal (atat de la moda la noi), nu s-au implicat decat in chestii misto… in sfarsit, asa cred ca ar trebui sa arate si sa se manifeste o trupa cu staif. Ca sa nu mai zic ca au sarit sa ajute si cand am organizat Pentru Erika 2.
Prietenul Bogdan Cherciu – brand manager Skol, care e prieten si cu ei, cu ocazia unui eveniment pe care l-am prezentat si unde a cantat si Directia 5, s-a prins ca e fanul lor.
Si avand si solide cunostinte de marketing (adicatelea are idei si stie si cum sa le implementeze) a tras singur de toata lumea pana cand aceasta idee s-a materializat prin acest album.
1) In 4 noiembrie 2008, Consiliul Local al Sectorului 2 emite prin Hotararea 126 Planul Urbanistic de Detaliu – PUD care prevede un imobil P+9 in str. Maria Rosetti nr. 38.
Acest PUD este ilegal intrucat nu avea avizul Directiei de Cultura Bucuresti (obligatoriu, intrucat terenul se afla intr-o zona protejata), modifica inaltimea maxima prevazuta de Planul Urbanistic General (conform Legii urbanismului 350/2001, doar Consiliul General al Municipiului Bucuresti poate modifica, si doar prin PUZ, inaltimea maxima)
Planul este contrasemnat de urbanistul primariei Bogdan Parvanu si de primarul Neculai Ontanu.
2) In 30 decembrie 2008, Primaria Sectorului 2 emite autorizatia de desfiintare nr. 1649/67”R” pentru imobilul din str. Maria Rosetti nr. 38. Autorizatia este semnata de arhitecta-sefa Adriana Bagdasar si de primarul Neculai Ontanu. Autorizatia este ilegala, intrucat nu are avizul Directiei de Cultura Bucuresti (obligatoriu, intrucat imobilul se afla intr-o zona protejata).
3) Pe 29 ianuarie 2009 Primaria Sectorului 2 cere avizul Directiei de Cultura Bucuresti pentru autorizatia de desfiintare si pentru PUD, care fusesera deja emise! Directia de Cultura Bucuresti nu acorda avizul nici pentru una nici pentru cealalta!
4) Miercuri 20 mai 2009 presa semnaleaza inceperea lucrarilor de demolare la imobilul din str. Maria Rosetti nr. 38.
5) Miercuri 20 mai, Ministerul Culturii se autosesizeaza, verifica legalitatea actelor si constata ca autorizatia de desfiintare a fost emisa ilegal de Primaria Sectorului 2. In aceeasi zi la ora 17 Ministerul Culturii sesizeaza ilegalitatea Inspectoratului de Stat in Constructii – ISC.
7) ISC reactioneaza abia sambata 23 mai la ora 9, numai dupa ce inspectorul general al ISC Romania Adrian Balaban a fost contactat personal de doua ori. Pana sambata la ora 9 nu se scosese decat acoperisul si se demolase o anexa minora.
Sambata 23 mai la ora 9, reprezentantul ISC Bucuresti, dna. Mihaela Buzec, constata aparitia unui buldozer in curtea imobilului. Intrucat firma demolatoare nu a putut prezenta autorizatia de demolare, dna. Buzec dispune doar verbal oprirea lucrarilor si pleaca cu promisiunea firmei demolatoare ca opreste lucrarile pana luni la ora 9,30.
9) Sambata in intervalul orar 10-11 firma demolatoare demoleaza jumatate din imobil, fiind oprita de Politie, alertata de Ministerul Culturii.
Sunt sanse ca o parte (nu stiu cat de mare) a bucurestenilor sa aiba o mare durere in cot atunci cand vine vorba de cum arata orasul.
Probabil ca daca pe locul unei case dintr-o zona protejata se ridica inca un cub de sticla si otel… nu intereseaza pe nimeni.
Cu siguranta insa sunt si bucuresteni deranjati de macelarirea orasului.
Daca vreti sa aflati mai multe scrieti si voi pe tema asta, un loc bun pentru a va informa este blogul dedicat Bucurestiului, si acolo gasiti si mult mai multe informatii pe tema Scandalul Maria Rosetti.
The Pope meets you on Facebook va fi o aplicatie care faciliteaza trimiterea de felicitari virtuale si publicarea discursurilor Papei Benedict al ics-v-i-lea (al 16-lea, zic) in lumea internetica.
De asemenea, pentru culii mai bisericosi se preconizeaza inventarea unei aplicatii pentru iPhone, astfel incat acestia sa fie mai aproape de divinitate si izbavire – varianta touch-screen. Sursa de inspiratie: realitatea.net.
Asa… acum, in momentul mai-2009, eu cred ca este evident pentru toti ca biserica trece printr-o criza de imagine, asta ca sa nu intram prea mult in amanunte. Este evident ca din ce in ce mai multi crestini fac diferenta intre Dumnezeu si actiunile preotului, intre Divinitate si S.C. Biserica S.R.L.
In conditiile astea, oricum ai pune problema, ai de facut orice, te poti gandi la cele mai nebunesti variante… numai sa te comporti ca un sereleu, nu. Pentru ca, daca esti suspectat ca te-ai transformat intr-o afacere profitabila ar trebui sa demonstrezi exact contrariul, nu sa te apuci sa maresti bugetul de marketing pentru atingerea unui target de vanzari cat mai larg. Am zis target de vanzari? Ma scuzati, vroiam sa zic credinciosi.
Acum, sincer, se vede careva intorcand orizontal ecranul tactil al aifonului pentru a vedea discursul Papei in format wide?
L.E. Dupa cum tocmai spunea o colega… abia astept sa vad insemnarile Papei pe twitter… Am terminat mesa. Misto luminarile astea cu aroma de kiwi. Mi-e cam foame.
Mai corect spus, cea mai batrana blogger-ita din lume a incheiat socotelile la 97 de ani. Avea blog de 2 ani, cadou de la nepotul ei.
Temele atacate erau serioase, faptul ca avea varsta pe care o avea i-a conferit pentru inceput notorietatea de care avea nevoie pentru a avea succes dar apoi s-a mentinut pe val datorita faptului ca nu era o bunicuta senila si cu chef de depanat amintiri despre impletitul mileelor la inceput de secol, si pentru ca avea un pronuntat simt al sintetizarii informatiilor. Sursa: realitatea.net (de acolo am aflat stirea) + alte site-uri internationale.
Acum, sincer sa fiu, nu ma vad peste cateva zeci de ani publicand articole de succes pe netul de atunci (sau cum s-o numi si cum s-o manifesta), ci raspindind vesel flatulente pe varful unui munte plin de PET-uri, in mijlocul unei rezervatii naturale (nu de negri) protejata cu succes de stat si privatizata pana in varful ultimului fir de iarba. Si optimist vorbind, sper sa am mai multe probleme decat Prostamol-ul si primirea via satelit a pensiei pe cip-ul implantat in urechea dreapta.
Dar nu la asta m-am gandit cand am vazut titlul ci la… ce tristete de batranete ne este rezervata!
Te uiti la cei in varsta de prin alte tari. Si ei se lupta cu viata pana in momentul respectiv, isi lucra tarlaua, isi au fiecare problemele si necazurile, trag de ei sa se trezeasca dimineata si sa mearga unde au de tras dar cand ies la pensie… respira usurati, isi domolesc ritmul si incep sa se gandeasca la ei. Mai un blog, mai o vacanta, mai o excursie cu alti mosnegi prin tarile invecinate…
La noi… tragi ca prostu’ o viata de om, muncesti, iti platesti ratele, si in tot timpul asta iti proiectezi un viitor in care-ti salti nepotii pe genunchi si-ti hodinesti oasele batrane la Sovata si Herculane.
Cand colo… te bati cu alte babe si alti mosi la coada la pensie, te certi cu postasul ca nu ti-a adus talonul si incerci sa inventezi o rezolvare matematica la problema “Cum poti sa imparti 600 de lei de pensie la 1500 de lei de cheltuieli?”.
Tu cum iti vezi batranetea? Ti-o iei in calcul sau traiesti doar pentru azi, sperand ca intre timp o sa fii putred…. si de batranete dar si de bani?
Relatia parinte-copil depinde de la caz-la-caz. Poate fi relaxata si prieteneasca, poate fi rece si distanta, poate fi ceva intre cele doua, cu perioade mai calde si mai reci.
Dar ca numitor comun am remarcat ca pana la o anumita varsta copilul ar da orice numai sa scape de casa parinteasca! Sa se mute la un prieten, la iubita, la un vecin, cu chirie, la ghena, oricum numai sa nu stea cu muma-sa si cu tac’su!
I se pare ca nu are intimitate, sau ca nu are destul spatiu vital, ca depinde de ai lui si de hotararile lor. Si problemele pot fi si punctuale, de exemplu ca nu-si poate asculta muzica destul de tare (ca tatal e fan Iris si lui ii place trupa Sarmalele Reci), ca il cicalesc ai lui sa plece / sa vina / sa faca… sau ca pe ea o bodogane muma-sa ca se fardeaza prea strident sau tac’su ca i-e rochia prea scurta… in sfarsit, diferenta dintre generatii stanjeneste mai ales tanarul.
Pe mine stiu ca ma inebunea ca inainte, in timpul si inca ceva zile dupa fiecare Craciun mama il punea pe Stefan Hrusca la maxim, 20 de ore pe zi, de ajungeam sa merg pe strada si sa aud Ghieschide usa crestine! pana dupa revelion!
In sfarsit, spuneam de numitorul comun… toate astea de mai sus se intampla pana la o anumita varsta. De la punctul respectiv treaba se schimba, relatia parinte – copil se schimba si din partea copilului se simte o dorinta de apropiere. Evident ca nici acum copilul nu-si va dori sa doarma cu parintii in acelasi pat, dar daca se iveste ocazia unei scurte vacante impreuna, sau daca exista varianta coabitarii intr-un spatiu mai mare (de ex. curte cu doua case), cei tineri nu mai au aceleeasi dorinta de a sparge usa si de a fugi in lume ca la 16 ani, dimpotriva.
Mi-am dat seama de chestia asta stand de vorba astazi cu mama, cand ne puneam problema daca am putea trai in aceeasi curte. Si, spre stupefactia maica-mii, i-am spus ca ar fi chiar misto.
Acum, toate astea de mai sus depind si de parinti, si de copii. Daca nu cauta amandoua partile punti de discutie si puncte de convergenta in dialog (na belea, ce expresie am bagat!), va exista tot timpul o buba in relatia asta, apropierea va veni mult ma tarziu si va veni cu regretul ca, in loc sa fii prieten cu parintii inca de la 30 de ani, cand inca mai poti face lucruri impreuna cu ai tai, ati ajuns sa va intelegeti de la 40 de ani incolo… cand ei sunt deja prea batrani si prea osteniti de viata ca sa mai puteti face lucruri impreuna.
Zi, pe bune, ai o relatie misto cu ai tai? Daca n-o ai, faci ceva pentru asta?
Si daca tot veni vorba de mame, uite-o in filmul de mai jos pe mama subsemnatului, i se spune Sobi Cseh sau Cascadorul din Buzau (caci de acolo se trage), aruncandu-se in direct in cap (nu, nu s-a aruncat in direct… s-a aruncat in cap intr-o emisiune in direct). Nu va speriati, still kicking, face asta de la zero km si tot scapa intreaga de fiecare data…
Oamenii intra pe bloguri, citesc, unii comenteaza, apoi pleaca spre treburi… cam asta e relatia clasica.
Uneori bloggerul se umfla – sau nu, isi scrie zicerile, primeste feedback prin comentarii, uneori raspunde – alteori nu, si asta e parte din relatia uzuala.
Uneori blogger-ul isi cunoaste cititorii in off-line, asta se intampla insa rar, foarte rar.
Deci, pana la urma, cu exceptia catorva bloguri foarte personale, unde blogger-ul vorbeste foarte mult despre el (si de aceea se intampla ca aceste bloguri foarte personale sa nu fie cele mai cu mot la trafic), deci cu exceptia catorva, cititorii si comentatorii blogului ii raman blogger-ului niste straini.
De cand am pornit cabral.ro am incercat, in toate felurile posibile, sa ii cunosc pe cei care intra aici. Multi sau putini, blajini sau ironici, activi sau pasivi, calmi sau colerici, toti fac parte din cabral.ro la fel de mult ca si mine.
Si prin toate intepaturile, toate provocarile, prin fiecare post, am incercat sa-i cunosc mai bine. Si asa s-a ajuns la experiment. Aveam ideea in cap demult, insa cand am vazut ca ne apropiem de ultima suta cu tema noua am calculat eu launtric si am rostit tamp… zis is za moment!
Ce puteam castiga: cel mai bun feed-back de pana acum. Pana la momentul acela toate se intamplasera in limita celor impuse de mine. Nu injuram, nu ne injuram, vorbim decent unii cu ceilalti, ne contrazicem dar… totusi, in momentul in care oamenii sunt constransi sa respecte niste reguli… the dark side ramane acolo, undeva, latenta. Asa ca mi-am zis curios, let the dark side… outside! Si dupa cum probabil stiti, am pus pe blog datele necesare pentru ca oricine sa devina patron pe cabral.ro.
Sambata 23 mai la ora 9, reprezentantul ISC Bucuresti, dna. Mihaela Buzec, constata aparitia unui buldozer in curtea imobilului. Intrucat firma demolatoare nu a putut prezenta autorizatia de demolare, dna. Buzec dispune doar verbal oprirea lucrarilor si pleaca cu promisiunea firmei demolatoare ca opreste lucrarile pana luni la ora 9,30.
